Cu Romania din satele izolate si orasele mici cine vorbeste?

Anul trecut am petrecut aproape o luna prinsatele din judetul Arges, in proiectul Bookland Campus - invatamant dual lasat.

Pe langa obiectivele legate de educatie, am descoperit o lume care se dezvolta anorganic, doar din forta oamenilor. Oamenii de la sat par complet izolati de restul tarii. Unii au bani si ii investesc in case si curti, cumpara terenuri,au o viziune semi-antreprenoriala (pentru ca de fapt se dezvolta haotic, instinctiv, fara sa stie exact ce ar putea face), altii traiesc intr-o saracie foarte greu de descris in cuvinte aici.

Cei care se dezvolta nu au locuri de munca stabile. Lucreaza in strainatate cateva luni, acumuleaza bani, vin acasa si investesc in proprietatea lor. Sunt oameni muncitori, ambitiosi, care isi iubesc foarte mult familia si tara, ca altfel nu ar face acest efort. Doar ca viata lor inseamna: sat - strainatate. Atat. Iar informarea este exclusiv din telefon / din online / din ce mai zic altii ca ei, comunitatile lor. Sunt destul de constienti de pericole si nu cred chiar tot ce li se spune, sunt oameni descurcareti. Doar ca ei sunt conectati la strainatate, ca de acolo le vin joburile. Nu sunt "angajabili" in Romania.

Cei care traiesc in saracie, mai ales femeile, sunt efectiv blocati si traiesc din ce le mai da comunitatea sa faca. Si din alocatiile copiilor.

Imi amintesc cazul unei doamne care avea un handicap locomotor, putea sa munceasca, avea si ceva scoala, dar prefera sa stea acasa si sa nu mearga la munca pentru 2000 de lei ca sa nu piarda pensia de handicap de 495 lei. Aceasta e matematica acolo!

Imi mai amintesc cazul unei doamne care avea trei copii: o fata care plecase de acasa in plasament pentru ca tatal era violent, un baiat in clasa a 7-a in situatie de abandon scolar si unul mic, de gradinita, care nu vorbea si nu voia la gradinita. Si avea niste ochi de copil super speriat. Imi venea sa-l iau in brate si sa-i zic ca o sa fie bine, dar statea tatal cu ochii pe mine, sa nu cumva sa plecam cu el. In ochii femeii aceleia am citit disperarea si dorinta de a munci, dar era captiva intr-o situatie de supravietuire greu de depasit de una singura. Oamenii din sat o ocoleau, si pe ea si pe copii, din cauza antecendentelor barbatului. O situatie greu de descris, greu de trait.

Am mai intalnit o situatie a unei femei care locuia in varful unui deal cu unul din baietii ei, celelalt fiind plecat in plasament. Locuia intr-o casa cu usi si pereti sparti, urmare a dezastrului pe care il lasase in urma sotul ei alcoolic. Copilul mic era bun la scoala si atasat de mama lui. Cel mare era la Pitesti, in plasament, si incepuse sa invete bine, urma sa aiba o meserie. Ea lucra cu ziua prin sat si singura ei bucurie era ca invata copiii bine

Am fost si in comunitatile de romi din sate. Ne-au primit cu bratele deschise,pentru ca "plateam bine pentru interviuri", cum spuneau si ei. Desi totul parea periculos, iar noi eram doar fete, oamenii au fost foarte de ajutor. Am stat de vorba cu femeile din comunitate, cele care cresc copii, sine-au spus ca ele nu prea au voie sa mearga la scoala pentru ca devin barbatii gelosi. Unele dintre ele sclipeau de inteligenta, si nu exagerez. Dar nu puteau face nimic pentru ca se subordonau regulilor comunitatii.

Am intalnit si situatii in care, in aceleasi comunitati de romi, familiile se confruntau cu cazuri de alcoolism, depresie si abandon scolar. Unde mama spunea cu convingere ca nu doreste sa-I ajute nimeni copiii pentru ca prea multa scoala ii tampeste. Spunea ca stie ea pe una in sat care a luat Bacul si acum umbla pe strada aiurea si vorbeste de una singura, ca nebuna. Scoala prea multa ii INNEBUNESTE pe oameni.

TOTI, absolut TOTI, copii & parinti, au telefon mobil si tiktok. Nu au baie in casa, dar au TikTok. Viata este foarte frumoasa si interesanta acolo. Pe TikTok sunt conectati. Acolo se simt puternici ("imputerniciti"), activi si de acolo vine speranta ca vor putea schimba ceva in vietile lor

Cu Romania asta care voteaza cine vorbeste?

‍